pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 740 din 10 octombrie 2002
──────────────────
*) Republicată în temeiul art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 137/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461
din 23 septembrie 1999.
Legea nr. 108/1999 a fost publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 283 din 21 iunie 1999, şi a fost modificată şi completată
prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 137/1999, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 23 septembrie 1999 (aprobată cu
modificări prin Legea nr. 320/2001, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 344 din 28 iunie 2001) şi prin Hotărârea Guvernului
nr. 238/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204
din 26 martie 2002.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Se înfiinţează Inspecţia Muncii, organ de specialitate al
administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Muncii şi
Solidarităţii Sociale, cu sediul în municipiul Bucureşti.
(2) Inspecţia Muncii are personalitate juridică şi este finanţată de la
bugetul de stat şi din venituri extrabugetare.
ART. 2
Inspecţia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de munca,
unităţi cu personalitate juridică, care se organizează în fiecare judeţ şi
în municipiul Bucureşti.
ART. 3
Inspecţia Muncii, prin Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale,
poate propune Guvernului înfiinţarea în subordinea sa, în condiţiile
prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare, a unor unităţi cu
personalitate juridică, prin intermediul cărora sa se asigure pregătirea
sau perfecţionarea pregătirii personalului propriu, precum şi efectuarea
unor prestaţii legate de specificul activităţii.
ART. 4
(1) Funcţionarea Inspecţiei Muncii se reglementează prin regulamentul
de organizare şi funcţionare, aprobat prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, cu respectarea
prevederilor prezentei legi.
(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii va fi
adoptat în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în
Monitorul Oficial al României, Partea I**).
────────────
**) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 767/1999 privind aprobarea
Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 24 septembrie 1999,
cu modificările ulterioare.
CAP. 2
Atribuţiile Inspecţiei Muncii
ART. 5
Obiectivele principale ale activităţii Inspecţiei Muncii sunt
următoarele:
a) controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relaţiile de
munca, la securitatea şi sănătatea în munca, la protecţia salariaţilor care
lucrează în condiţii deosebite şi a prevederilor legale referitoare la
asigurările sociale;
b) informarea autorităţilor competente despre deficientele legate de
aplicarea corecta a dispoziţiilor legale în vigoare;
c) furnizarea de informaţii celor interesaţi despre cele mai eficace
mijloace de respectare a legislaţiei muncii;
d) asistarea tehnica a angajatorilor şi angajaţilor, pentru prevenirea
riscurilor profesionale şi a conflictelor sociale;
e) iniţierea de propuneri adresate Ministerului Muncii şi Solidarităţii
Sociale pentru îmbunătăţirea legislaţiei existente şi elaborarea de noi
acte legislative în domeniu.
ART. 6
(1) În îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 5, Inspecţia Muncii
are următoarele atribuţii:
a) în domeniul stabilirii relaţiilor de munca controlează:
– încadrarea în munca şi încetarea activităţii persoanelor care
desfăşoară orice activitate în temeiul unui contract individual de munca
sau al unei convenţii civile de prestări de servicii;
– stabilirea şi respectarea duratei timpului de lucru;
– stabilirea şi acordarea drepturilor salariale, precum şi a celorlalte
drepturi decurgând din munca prestată;
– accesul fără nici o discriminare pe piata muncii al tuturor
persoanelor apte de munca, respectarea normelor specifice privind
condiţiile de munca ale tinerilor, femeilor, precum şi ale unor categorii
de persoane defavorizate;
– respectarea celorlalte prevederi cuprinse în legislaţia muncii şi a
clauzelor contractelor colective de munca;
b) în domeniul securităţii şi al sănătăţii în munca:
– acorda asistenta tehnica persoanelor juridice la elaborarea
programelor de prevenire a riscurilor profesionale şi controlează
realizarea acestora;
– efectuează sau solicita măsurători şi determinări, examinează probe
de produse şi de materiale în unităţi şi în afară acestora, pentru
clarificarea unor situaţii de pericol;
– dispune sistarea activităţii sau scoaterea din funcţiune a
echipamentelor tehnice, în cazul în care constata o stare de pericol
iminent de accidentare sau de imbolnavire profesională, şi sesizează, după
caz, organele de urmărire penală;
– acorda angajatorilor, persoane juridice şi fizice, autorizaţia de
funcţionare din punct de vedere al securităţii în munca;
– retrage autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii
în munca, dacă constata ca prin modificarea condiţiilor care au stat la
baza emiterii acesteia nu se respecta prevederile legislaţiei în vigoare;
– cercetează accidentele de munca conform prevederilor Normelor
metodologice privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea şi
evidenta accidentelor de munca;
– coordonează activitatea de instruire şi informare a angajaţilor în
domeniul securităţii, sănătăţii şi al relaţiilor de munca şi urmăreşte
activitatea de formare a specialiştilor în domeniu;
– controlează aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la
certificarea produselor, maşinilor, utilajelor şi a echipamentelor de
protecţie din punct de vedere al securităţii în munca, la intrarea acestora
pe teritoriul naţional, prin inspectorii de munca sau prin organisme
acreditate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale;
– controlează respectarea îndeplinirii cerinţelor legale referitoare la
sănătatea în munca şi la înlăturarea riscurilor de îmbolnăviri
profesionale.
(2) Inspecţia Muncii furnizează, la cerere, celor interesaţi, contra
cost, asistenta de specialitate.
ART. 7
(1) Contravaloarea unor prestaţii prevăzute la art. 6 alin. (1) lit.
b), precum şi a asistenţei acordate în condiţiile prevăzute la art. 6 alin.
(2) se suporta de către beneficiarii acestora şi constituie venituri ce se
gestionează în regim extrabugetar de către Inspecţia Muncii şi, după caz,
de către unităţile subordonate acesteia şi se utilizează pentru acoperirea
cheltuielilor curente, de capital şi de personal.
(2) Prestaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. b), pentru care se
percep tarife, cuantumul acestora, precum şi tarifele pentru asistenta
acordată în condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (2) se stabilesc prin
ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale.
ART. 8
În realizarea atribuţiilor sale Inspecţia Muncii cooperează cu
ministere, inspecţii din alte domenii, instituţii publice sau private, cu
reprezentanţii partenerilor sociali şi poate apela la serviciile unor
experţi sau ale unor organisme specializate, în condiţiile stabilite de
regulamentul de organizare şi funcţionare propriu.
ART. 9
Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne şi Ministerul
Justiţiei – Direcţia Generală a Penitenciarelor, Serviciul Roman de
Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii
Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Paza organizează activităţile de
inspecţie a muncii prin serviciile proprii de specialitate, care au
competenta exclusiva numai pentru structurile respective.
CAP. 3
Organizarea Inspecţiei Muncii
ART. 10
(1) Inspecţia Muncii este condusă de un inspector general de stat.
(2) În exercitarea atribuţiilor de conducere inspectorul general de
stat are în subordine 2 inspectori generali de stat adjuncţi.
(3) Inspectorul general de stat este numit prin ordin al ministrului
muncii şi solidarităţii sociale.
(4) Atribuţiile inspectorilor generali de stat adjuncţi sunt stabilite
prin regulamentul de organizare şi funcţionare propriu.
ART. 11
Inspectoratele teritoriale de munca sunt conduse de câte un inspector
şef, numit de ministrul muncii şi solidarităţii sociale la propunerea
inspectorului general de stat.
ART. 12
Personalul Inspecţiei Muncii este alcătuit din inspectori de munca şi
din alte categorii de personal.
ART. 13
Structura organizatorică a Inspecţiei Muncii şi a inspectoratelor
teritoriale de munca, precum şi numărul maxim al personalului acestora se
stabilesc prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, pe
baza şi în limita numărului de posturi aprobate pentru Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale prin hotărâre a Guvernului.
ART. 14
(1) Salarizarea personalului încadrat la Inspecţia Muncii se stabileşte
prin lege. Pana la adoptarea unei legi proprii salarizarea se va realiza
astfel:
a) pentru Inspecţia Muncii, potrivit prevederilor legale aplicabile
aparatului propriu al Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale;
b) pentru inspectoratele teritoriale de munca, potrivit prevederilor
legale aplicabile serviciilor publice descentralizate ale Ministerului
Muncii şi Solidarităţii Sociale.
(2) Echivalarea funcţiilor specifice de conducere şi de execuţie din
Inspecţia Muncii se face prin hotărâre a Guvernului, pana la adoptarea unei
legi proprii privind salarizarea personalului Inspecţiei Muncii.
ART. 15
Inspecţia Muncii prezintă anual ministrului muncii şi solidarităţii
sociale un raport de activitate privind modul în care şi-a îndeplinit
atribuţiile stabilite prin prezenta lege.
CAP. 4
Inspectorul de munca
ART. 16
(1) Inspectorii de munca sunt funcţionari publici.
(2) Inspectorii de munca sunt independenţi fata de orice schimbare
guvernamentală şi de orice influenta neprevăzută din afară.
ART. 17
(1) Încadrarea inspectorilor de munca se face prin concurs sau examen,
în raport cu pregătirea profesională şi cu aptitudinile candidaţilor.
(2) Numirile în funcţii de conducere se fac pe baza unor criterii
stabilite în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspecţiei
Muncii.
ART. 18
Inspectorii de munca sunt obligaţi:
a) sa nu aibă nici un interes, direct sau indirect, de orice natura ar
fi acesta, în unităţile care se afla sub incidenta controlului lor;
b) sa nu dezvaluie secretele de fabricaţie şi, în general, procedurile
de exploatare, de care ar putea lua cunostinta în exercitarea funcţiilor
lor, nici după momentul încetării, indiferent de motiv, a contractului lor
individual de munca;
c) sa păstreze confidenţialitatea oricărei reclamaţii care semnaleaza
nerespectarea prevederilor legale în domeniul reglementat de prezenta lege
şi sa nu dezvaluie conducatorului persoanei juridice şi persoanei fizice
sau reprezentantului acestora faptul ca inspecţia a fost efectuată ca
urmare a unei reclamaţii.
ART. 19
(1) Inspectorii de munca au următoarele drepturi:
a) sa aibă acces liber, permanent şi fără înştiinţare prealabilă, în
sediul persoanei juridice şi în orice alt loc de munca organizat de
aceasta;
b) sa solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice
documentele şi informaţiile necesare pentru realizarea controlului sau
pentru efectuarea cercetării accidentelor de munca;
c) sa procure dovezi, sa efectueze investigaţii sau examene, sa ceara
prezentarea documentaţiei pe care o considera necesară, sa realizeze
măsurători sau sa preleveze mostre de substanţe utilizate în procesul de
producţie;
d) sa impună ca abaterile constatate în domeniu sa fie remediate pe loc
sau într-un timp limitat;
e) sa ceara, acolo unde este cazul, modificarea instalaţiilor sau a
proceselor tehnologice utilizate, dacă acestea nu asigura securitatea
lucrătorilor la locul de munca;
f) sa dispună întreruperea sau suspendarea imediata a proceselor de
munca atunci când constata o stare de pericol iminent de accident sau de
imbolnavire profesională pentru lucrătorii care participa la procesul de
producţie sau pentru alte persoane;
g) sa apeleze la organisme agreate pentru a verifica starea locurilor
de munca sau a materialelor folosite;
h) sa dispună măsuri atunci când conducătorul persoanei juridice nu îşi
îndeplineşte obligaţiile legale;
i) sa sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cazurile de
abateri considerate infracţiuni;
j) sa între în toate locurile în care se efectuează lucrări ce implica
riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
k) sa ceara informaţii, fie singuri, fie în prezenta martorilor, de la
orice persoana şi despre orice problema care constituie obiectul
controlului;
l) sa propună retragerea autorizaţiei de funcţionare din punct de
vedere al securităţii în munca, dacă constata ca, prin modificarea
condiţiilor care au stat la baza acesteia, nu se respecta prevederile
legislaţiei în vigoare.
(2) Măsurile luate de inspectorii de munca pot fi contestate pe căile
judiciare sau administrative prevăzute de lege.
CAP. 5
Sancţiuni
ART. 20
Împiedicarea, în orice mod, de către un angajator, persoana fizica sau
juridică, a inspectorilor de munca sa îşi exercite controlul în limitele
prevăzute la art. 6 şi 19 constituie contravenţie şi se sancţionează cu
amenda de la 45.000.000 lei la 90.000.000 lei.
ART. 21
Refuzul unui angajator, persoana fizica sau juridică, de a aduce la
îndeplinire măsurile obligatorii, dispuse de inspectorul de munca, la
termenele stabilite de acesta, în limitele şi cu respectarea prevederilor
art. 6 şi 19, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la
30.000.000 lei la 100.000.000 lei.
ART. 22
(1) Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la art. 20 şi
21 se fac de către inspectorii de munca.
(2) Prevederile prezentei legi referitoare la contravenţii se
completează cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi
sancţionarea contravenţiilor, cu modificările ulterioare*).
──────────
*) Legea nr. 32/1968, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 148
din 14 noiembrie 1968, a fost abrogată prin Ordonanta Guvernului nr. 2 din
12 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
410 din 25 iulie 2001 (aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din
22 aprilie 2002).
La art. 48 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 se prevede ca ori de
câte ori într-o lege specială sau în alt act normativ anterior se face
trimitere la Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea
contravenţiilor, aceasta se va socoti facuta la dispoziţiile
corespunzătoare ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001.
(3) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 72/1996 privind finanţele
publice, un procent de 15% din sumele încasate cu titlu de amenda
constituie venituri extrabugetare care se încasează, se administrează, se
contabilizeaza şi se utilizează de Inspecţia Muncii.
(4) Veniturile prevăzute la alin. (3) se vor folosi pentru acoperirea
unei cote-părţi din cheltuelile curente de capital, precum şi pentru
constituirea şi utilizarea, numai pana la data aplicării prevederilor art.
14, a fondului de stimulare a personalului încadrat la aceasta instituţie.
Modul de repartizare a stimulentelor se stabileşte prin decizie emisă de
inspectorul general de stat.
ART. 23
Inspectorii de munca sunt competenţi sa constate şi sa sanctioneze
toate faptele care, potrivit legii, constituie contravenţii şi pentru care
se prevede ca agentul constatator face parte din personalul Ministerului
Muncii şi Solidarităţii Sociale, al direcţiilor generale de munca şi
solidaritate socială şi al inspectoratelor teritoriale de munca.
ART. 24
În cazul săvârşirii repetate de către angajatori a unor abateri grave
de la prevederile legislaţiei muncii sau de la normele de securitate şi
sănătate în munca, Inspecţia Muncii poate cere radierea persoanei juridice
din registrul comerţului.
CAP. 6
Dispoziţii finale
ART. 25
(1) Inspecţia Muncii preia în administrare de la Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale, pe baza de protocol, clădirile şi terenurile
aferente, precum şi toate celelalte bunuri necesare activităţilor
specifice.
(2) Pentru dezvoltarea activităţilor proprii autorităţile publice
centrale sau locale vor atribui Inspecţiei Muncii, cu prioritate, în
condiţiile prevăzute de lege, terenuri, clădiri şi spaţii.
ART. 26
(1) Sumele realizate în condiţiile art. 7, care se gestionează în regim
extrabugetar, se păstrează la trezoreria statului şi sunt purtătoare de
dobanda.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1), neutilizate pana la sfârşitul
anului, se reportează în anul următor, putând fi utilizate cu aceleaşi
destinaţii.
ART. 27
Personalul preluat de către Inspecţia Muncii de la Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale se considera transferat în interesul serviciului.
ART. 28
(1) Prezenta lege intra în vigoare la 90 de zile de la data publicării
ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Hotărârea Guvernului nr. 188/1999 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale se modifica în mod
corespunzător**).
──────────────────
**) Hotărârea Guvernului nr. 188/1999 a fost abrogată prin Hotărârea
Guvernului nr. 4/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Muncii şi Solidarităţii Sociale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 9 din 9 ianuarie 2001.
(3) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga art. 181 şi
182 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 10/1972, publicată în
Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, precum şi orice
dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi.
─────────────────